Fișă de recapitulare - Biologie, academos.online/fise/biologie/

Fiecare candidat susține o singură variantă: B1 (clasele a IX-a și a X-a) sau B2 (clasele a XI-a și a XII-a). Capitolele urmează ordinea programei.

B1. Biologie vegetală și animală

IX.1. Diversitatea lumii vii

• Taxoni: regn, încrengătură, clasă, ordin, familie, gen, specie (unitatea de bază); nomenclatura binară (Linné): gen + specie (Homo sapiens).
• Procariote: fără nucleu delimitat și fără organite membranare (bacteriile); eucariote: cu nucleu și organite.
• Virusuri: acelulare (acid nucleic + capsidă proteică), paraziți obligatorii; adenovirusuri, cu ADN (virusul herpetic) și ribovirusuri, cu ARN (virusul gripal, HIV).

Monocotiledonate (grâu, porumb, lalea): un cotiledon, rădăcină firoasă, nervuri paralele sau arcuate, flori trimere. Dicotiledonate (fasole, floarea-soarelui, măr): două cotiledoane, rădăcină pivotantă, nervuri penate sau palmate, flori tetramere sau pentamere.

Conservarea biodiversității în România: specii ocrotite (capra neagră, zimbrul, acvila de munte, floarea-de-colț, tisa), rezervații naturale, parcuri naționale (Retezat - primul, 1935).

IX.2. Celula

• Membrana celulară: model mozaic fluid (fosfolipide și proteine), schimburi selective; peretele celular: celuloză la plante, chitină la fungi.
• Organite: reticulul endoplasmatic (rugos, cu ribozomi; neted; transport), ribozomii (sinteza proteinelor), mitocondriile (membrană dublă cu criste; respirația aerobă, ATP), aparatul Golgi (secreție), lizozomii (digestie intracelulară), centrozomul (fusul de diviziune; lipsește la plantele superioare).
• La plante: cloroplaste (fotosinteză), cromoplaste (carotenoizi), leucoplaste (amidon); vacuole mari (turgescență).
• Nucleul: membrană dublă cu pori, nucleoli, cromatină; acizii nucleici: ADN (dezoxiriboză; A, T, G, C; dublu catenar; informația genetică) și ARN (riboză; A, U, G, C; monocatenar; ARNm, ARNt, ARNr - sinteza proteinelor).
• Ciclul celular: interfaza (G1, S - dublarea ADN, G2) și diviziunea; cromozomul: două cromatide unite prin centromer.
• Mitoza: profaza (condensarea cromozomilor, dispar membrana nucleară și nucleolii, apare fusul), metafaza (cromozomii în placa ecuatorială), anafaza (cromatidele migrează la poli), telofaza (se refac nucleii; citochineza); rezultă 2 celule 2n identice (creștere, regenerare).
• Meioza: diviziunea I reducțională (profaza I: crossing-over între cromozomii omologi; anafaza I: migrează cromozomii omologi) și diviziunea II ecvațională; rezultă 4 celule n, diferite genetic (gameți, spori).

IX.3. Ereditatea și variabilitatea lumii vii

• Genă, alele (A dominantă, a recesivă), homozigot (AA, aa), heterozigot (Aa), genotip, fenotip.
• Legile lui Mendel (1865, mazăre): puritatea gameților (un gamet are o singură alelă din pereche) și segregarea independentă a perechilor de caractere.
• Monohibridare AA × aa: F1 Aa; F2 1 AA : 2 Aa : 1 aa (fenotipic 3 : 1); Aa × aa → 1 : 1.
• Dihibridare AABB × aabb: F1 AaBb (gameți AB, Ab, aB, ab); F2: 16 combinații, 9 genotipuri, 4 fenotipuri (9 : 3 : 3 : 1).
• Codominanța: ambele alele se manifestă în heterozigot (grupa de sânge AB); F2 1 : 2 : 1 și fenotipic.
• Crossing-over: schimb reciproc de gene între cromozomii omologi, în profaza I (Morgan, musculița de oțet).
• Sexul la om și mamifere: femela XX, masculul XY; se stabilește la fecundație.
• Mutații genice, cromozomiale (deleție, duplicație, inversie, translocație), genomice (poliploidie, aneuploidie); factori mutageni fizici (radiații X, gama, UV), chimici (pesticide, benzen, colchicină), biologici (virusuri).
• Boli ereditare: genice (albinism, fenilcetonurie, hemofilie, daltonism, polidactilie); cromozomiale (Down - trisomia 21; Turner - 45,X0; Klinefelter - 47,XXY).

X.1. Țesuturi vegetale și animale

• Vegetale embrionare primare: apicale (vârfurile rădăcinii și tulpinii) și intercalare (la graminee); creștere în lungime.
• Vegetale definitive: epiderma (cu cuticulă și stomate - schimb de gaze, transpirație); fundamentale (asimilator - fotosinteză; de depozitare - amidon); conducătoare: lemnos (vase din celule moarte; seva brută urcă) și liberian (tuburi ciuruite vii; seva elaborată); secretoare (peri secretori, glande nectarifere, canale cu rășină).
• Epitelial (celule strânse, fără vase de sânge): de acoperire, uni- și pluristratificat (epiderma); secretor - glande exocrine (salivare), endocrine (tiroida), mixte (pancreasul); senzorial (muguri gustativi).
• Conjunctiv: moale (lax, adipos, fibros - tendoane), semidur (cartilaginos), dur (osos compact - diafize; spongios - epifize, cu măduvă roșie), sângele.
• Muscular: striat scheletic (voluntar, rapid), striat cardiac, neted (involuntar, lent; organe interne); nervos: neuronul (dendrite - spre corp, axon - de la corp) și celula glială (susținere, hrănire, mielină).

X.2.1. Funcții de nutriție

• Fotosinteza: 6 CO₂ + 6 H₂O → (lumină, clorofilă) C₆H₁₂O₆ + 6 O₂; în cloroplaste; faza de lumină (descompunerea apei, eliberarea O₂) și de întuneric (fixarea CO₂, sinteza glucozei); clorofila a și b.
• Evidențiere: O₂ eliberat (bulele de la ciuma-apelor aprind o așchie cu jar), amidon (frunza se colorează albastru-violet cu soluție Lugol), CO₂ absorbit (fără CO₂ nu se formează amidon).
• Heterotrofie: fungi saprofiți (drojdii, mucegaiuri) și paraziți (cornul secarei); plante parazite (torțelul, lupoaia); simbioză: lichenii (algă + ciupercă).
• Digestia: intracelulară (protiste) și extracelulară; la mamifere: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac (sub diafragmă, în stânga; HCl, pepsină), intestin subțire (digestie, absorbție), intestin gros (absorbția apei); glande anexe: salivare (amilază), ficat (bila emulsionează grăsimile), pancreas (enzime pentru proteine, lipide, glucide).
• Respirația aerobă: C₆H₁₂O₆ + 6 O₂ → 6 CO₂ + 6 H₂O + energie (multă), în mitocondrii.
• Respirația anaerobă (energie puțină): fermentația alcoolică (drojdii; C₆H₁₂O₆ → 2 C₂H₅OH + 2 CO₂; pâine, vin), lactică (iaurt, murături), acetică (oțet).
• Evidențiere la plante: consum de substanță organică, consum de O₂ (lumânarea se stinge), CO₂ eliminat (apa de var se tulbură).
• Sistemul respirator: cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee, bronhii, plămâni (pleură, alveole); inspirația e activă (se contractă diafragma și intercostalii externi, aerul intră); expirația în repaus e pasivă (presiunea din plămâni crește, aerul iese).
• Plantele absorb apa și sărurile prin perii absorbanți (pasiv și activ); seva urcă prin presiunea radiculară, forța de sucțiune a frunzelor (transpirația), coeziune și adeziune.
• Sângele: plasmă, eritrocite (fără nucleu; hemoglobină), leucocite (apărare), trombocite (coagulare).
• Inima (în torace, între plămâni): 2 atrii, 2 ventriculi; valva tricuspidă (dreapta) și bicuspidă (stânga); arterele pleacă de la inimă, venele vin la inimă, capilarele permit schimburile.
• Excreția: la plante, transpirația (vapori, prin stomate); la mamifere, rinichii (dorsal în abdomen; corticală, medulară, bazinet; nefronul) și căile urinare (uretere, vezica urinară, uretra).

X.2.2. Funcții de relație

• Plantele: tropisme, orientate de stimul (fototropism; geotropism - rădăcina pozitiv, tulpina negativ); nastii, neorientate (deschiderea florilor, mimoza); tactisme (euglena spre lumină).
• Ochiul: sclerotica, corneea; coroida, irisul (pupila); retina (conuri - culori; bastonașe - vedere nocturnă; pata galbenă; pata oarbă); cristalinul (acomodare).
• Urechea: externă (pavilion, conduct), medie (timpan; ciocan, nicovală, scăriță), internă (melcul - auz; vestibulul și canalele semicirculare - echilibru); nasul (celule olfactive), limba (muguri gustativi), pielea (epiderm, derm cu receptori, hipoderm).
• Deficiențe: miopia (imagine înaintea retinei; lentile divergente), hipermetropia (imagine după retină; lentile convergente), astigmatismul (cornee neregulată), strabismul, surditatea.
• Măduva spinării: substanța cenușie în interior (coarne anterioare motorii, posterioare senzitive), albă la exterior; 31 de perechi de nervi spinali; funcții reflexă și de conducere.
• Encefalul: trunchiul cerebral (bulb, punte, mezencefal; centri vitali), cerebelul (echilibru, coordonare), diencefalul (talamus, hipotalamus), emisferele cerebrale (scoarța: activitatea nervoasă superioară).
• Boli ale SNC: Parkinson (tremor, rigiditate), paralizia, epilepsia (convulsii), scleroza în plăci (distrugerea mielinei); factori de risc: droguri, alcool, cafea, tutun.
• Membrele: superior - clavicula, omoplatul, humerusul, radiusul, ulna, carpiene, metacarpiene, falange (mușchi: deltoid, biceps, triceps); inferior - coxalul, femurul, rotula, tibia, fibula, tarsiene, metatarsiene, falange (mușchi: fesieri, cvadriceps, croitor, gastrocnemian).

X.2.3. Funcția de reproducere

• Înmulțirea asexuată la plante: prin spori (alge, mușchi, ferigi) și vegetativă - naturală (stoloni la căpșun, tuberculi la cartof, bulbi la ceapă) și artificială (butășire, marcotaj, altoire).
• Floarea: caliciu (sepale), corolă (petale), androceu (stamine cu polen), gineceu (pistil: ovar cu ovule, stil, stigmat); polenizare prin vânt sau insecte.
• Dubla fecundație: gamet mascul + oosferă → zigot (2n) → embrion; gamet mascul + nucleul secundar → zigot accesoriu (3n) → endosperm; ovulul devine sămânță, ovarul devine fruct.
• Fructe: cărnoase - baca (strugure, tomată), drupa (cireașă, prună), poama (măr); uscate dehiscente - păstaia (fasole), capsula (mac), silicva (varză); indehiscente - achena (floarea-soarelui), cariopsa (grâu, porumb), nuca (alun), samara (ulm, frasin).
• Om: ovarele (ovule; hormoni), trompele uterine (fecundația), uterul, vaginul; testiculele (în scrot; tuburi seminifere; testosteron), epididimul, canalul deferent, uretra, veziculele seminale, prostata.
• Boli cu transmitere sexuală: sifilisul (Treponema pallidum), gonoreea (gonococ), candidoza (Candida), SIDA (HIV); prevenire: prezervativ, partener unic, testare.

B2. Anatomie și fiziologie umană, genetică și ecologie umană

XI.1. Alcătuirea corpului uman

• Planuri: sagital (cel median împarte corpul în două jumătăți simetrice), frontal, transversal; raporturi: superior/inferior, anterior (ventral)/posterior (dorsal), medial/lateral, proximal/distal, superficial/profund.
• Cavități: craniană (encefal), toracică (inimă, plămâni), abdominală (stomac, ficat, pancreas, intestine, splină, rinichi), pelviană (vezica urinară, rect, organe genitale interne); diafragma separă toracele de abdomen.

XI.2.1. Funcțiile de relație

• Sistemul nervos: central (encefal, măduvă) și periferic (12 perechi de nervi cranieni, 31 de perechi spinali); somatic (relația cu mediul) și vegetativ (organele interne).
• Arcul reflex: receptor → cale aferentă → centru nervos → cale eferentă → efector; reflexe necondiționate (înnăscute; rotulian) și condiționate (dobândite).
• Căi ascendente: tactilă grosieră - spinotalamic anterior; termică și dureroasă - spinotalamic lateral; tactilă fină și proprioceptivă conștientă - Goll și Burdach; proprioceptivă inconștientă - spinocerebeloase; descendente: piramidale (mișcări voluntare), extrapiramidale (automate, tonus).
• Simpaticul (centri în măduva toraco-lombară; efort, stres) și parasimpaticul (centri în trunchiul cerebral și măduva sacrală; repaus).

• Patologie: meningita (inflamația meningelor), coma (pierderea conștienței, cu funcțiile vegetative păstrate), hemoragiile cerebrale.
• Analizatorul: segment periferic (receptorii; de exemplu retina), intermediar (căile de conducere), central (aria corticală).

• Patologie: herpesul (virus), cataracta (cristalin opac), glaucomul (presiune intraoculară mare), conjunctivita, otita.

• Scheletul: craniul (mandibula - singurul os mobil), coloana (7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 lombare, sacrul, coccigele), toracele (stern, 12 perechi de coaste: 7 adevărate, 3 false, 2 flotante), centurile și membrele.
• Oasele: susținere, protecție, mișcare, hematopoieză (măduva roșie), depozit de calciu; cresc în lungime prin cartilajele de creștere și în grosime prin periost; patologie: deformări (scolioză, cifoză, lordoză), fracturi, entorse (ligamente), luxații (deplasarea suprafețelor articulare).
• Mușchii: capului (mimică; maseter), gâtului (sternocleidomastoidian), trunchiului (pectorali, abdominali, trapez, intercostali, diafragma), membrelor (deltoid, biceps, triceps; fesieri, cvadriceps, croitor, gastrocnemian).
• Contracții izotonice (se modifică lungimea) și izometrice (crește tensiunea, lungimea constantă); secusa (unică) și tetanosul (sumate, normale); patologie: oboseala musculară (acid lactic), întinderi, rupturi.

XI.2.2. Funcțiile de nutriție

• Digestia: în gură, amilaza salivară (amidon → maltoză); în stomac, HCl (activează pepsina, antiseptic) și pepsina (proteine → peptide); în intestinul subțire, bila (emulsionează grăsimile; fără enzime), sucul pancreatic (tripsină - proteine, lipază - lipide, amilază - amidon) și sucul intestinal (peptidaze, maltază, zaharază, lactază).
• Produși finali: monozaharide (glucoză), aminoacizi, acizi grași și glicerol; se absorb în intestinul subțire (vilozități), în sânge (vena portă → ficat), lipidele în limfă.
• Intestinul gros: absoarbe apa, flora bacteriană sintetizează vitaminele K și B, formează materiile fecale; patologie digestivă: carii, stomatită, enterocolite, ciroză hepatică, litiază biliară, pancreatită.

• La transfuzie, hematiile donatorului nu trebuie aglutinate de anticorpii primitorului; ideal, aceeași grupă și același Rh.
• Rh pozitiv (antigen D, ≈ 85%) și Rh negativ; anticorpii anti-Rh apar după sensibilizare (transfuzie; sarcină cu făt Rh pozitiv la mamă Rh negativ).
• Imunitatea: nespecifică (piele, mucoase, fagocitoză) și specifică (limfocite B - anticorpi; limfocite T - imunitate celulară); activă (boală, vaccin) sau pasivă (anticorpi de la mamă, ser).
• Sângele ≈ 7% din masa corpului, plasma 55% din sânge, apa 90% din plasmă (valorile din problemele de examen); hematii ≈ 4,5-5 mil./mm³, leucocite 4.000-9.000/mm³, trombocite 150.000-300.000/mm³.
• Revoluția cardiacă ≈ 0,8 s: sistola atrială 0,1 s, sistola ventriculară 0,3 s, diastola generală 0,4 s; automatismul pornește din nodulul sinoatrial.
• Frecvența cardiacă ≈ 70-75 bătăi/min; debitul sistolic ≈ 70-75 ml; debitul cardiac = debit sistolic × frecvență ≈ 5 l/min; tensiunea arterială ≈ 120/80 mmHg; pulsul arterial = expansiunea ritmică a peretelui arterial.
• Circulația mică: ventriculul drept → artera pulmonară (sânge neoxigenat) → plămâni → venele pulmonare (sânge oxigenat) → atriul stâng; circulația mare: ventriculul stâng → aorta → organe → venele cave → atriul drept.
• Patologie: cardiopatia ischemică (angină, infarct), hemoragiile (arterială: sânge roșu-deschis, în jet; venoasă: roșu-închis, continuă), leucemiile, anemiile.
• Respirația: inspirație activă (diafragmă, intercostali externi), expirație pasivă în repaus; ≈ 16 respirații/min; schimbul de gaze prin difuziune (O₂ din alveole în sânge, CO₂ invers).
• Volume: curent (VC) 500 ml; inspirator de rezervă (VIR) 1.500 ml; expirator de rezervă (VER) 1.500 ml; rezidual (VR) 1.500 ml; capacitatea vitală CV = VC + VIR + VER ≈ 3.500 ml; capacitatea pulmonară totală CPT = CV + VR ≈ 5.000 ml.
• Transport: O₂ mai ales ca oxihemoglobină; CO₂ mai ales ca bicarbonat; CO formează carboxihemoglobină (intoxicație); patologie: gripa, fibroza pulmonară, emfizemul.
• Excreția, în nefron: filtrare glomerulară (urina primară ≈ 180 l/zi, fără proteine și celule), reabsorbție tubulară (≈ 99% din apă, toată glucoza; ADH crește reabsorbția apei), secreție tubulară (H⁺, K⁺, NH₃); urina finală ≈ 1,5 l/zi; bazinet → uretere → vezică → uretră; patologie: cistita, nefrita, glomerulonefrita.

XI.2.3. Funcția de reproducere

• Testiculele: spermatogeneza (tuburile seminifere), testosteron; căi: epididim, canal deferent, uretră; glande anexe: vezicule seminale, prostată, glande bulbouretrale.
• Ovarele: ovogeneza (foliculi), estrogeni, progesteron; ciclul ovarian ≈ 28 de zile, ovulația în jurul zilei a 14-a; fecundația în trompa uterină; sarcina în uter, ≈ 280 de zile (placenta).
• Contracepția: naturală (calendarul), de barieră (prezervativul - protejează și de bolile cu transmitere sexuală), hormonală, dispozitivul intrauterin; patologie: anexita (inflamația ovarelor și a trompelor), adenomul de prostată (tumoră benignă).

XII.1. Genetică

• Nucleotida = bază azotată + pentoză + acid fosforic; ADN: dezoxiriboză, A, G (purinice), C, T (pirimidinice); ARN: riboză, A, G, C, U.
• ADN: structura primară - succesiunea nucleotidelor; secundară - dublu helix (Watson și Crick, 1953), catene antiparalele și complementare, A = T (2 legături de hidrogen), G ≡ C (3 legături); o spiră = 10 perechi de nucleotide, 3,4 nm.
• Probleme: A = T, G = C; legături duble = nr. perechi A-T; triple = nr. perechi G-C; legături de hidrogen = 2 × (A-T) + 3 × (G-C); catena complementară: A↔T, G↔C, antiparalel.
• ARN: mesager (codoni), de transport (aduce aminoacizi; anticodon), ribozomal (ribozomi).
• Funcția autocatalitică: replicarea ADN, semiconservativă (faza S); funcția heterocatalitică: sinteza proteinelor - transcripția (nucleu: ADN → ARNm) și translația (ribozomi: ARNm → proteină).
• Codul genetic: codon = 3 nucleotide; 64 de codoni, 3 de stop (UAA, UAG, UGA); AUG - inițiere; universal, degenerat.
• Materialul genetic: virusuri - ADN sau ARN; procariote - ADN circular, plasmide; eucariote - ADN liniar cu histone (cromozomi), ADN mitocondrial; gene cu exoni și introni.
• Genomul uman: 46 de cromozomi (22 de perechi de autozomi + XX sau XY); gameții au 23; cariotip în 7 grupe (A-G); ≈ 3 miliarde de perechi de nucleotide.
• Mutageneza: agenți fizici (radiații X, gama, UV), chimici (benzen, pesticide, fumul de țigară), biologici (virusuri); teratogeneza: malformații ale embrionului (alcool, droguri, medicamente, virusul rubeolei), neereditare.
• Anomalii cromozomiale: Down (trisomia 21), Patau (trisomia 13), Edwards (trisomia 18), Turner (45,X0), Klinefelter (47,XXY), „cri du chat” (deleție pe cromozomul 5).
• Cancerul: diviziuni necontrolate, invazie, metastaze; cromozomul Philadelphia (translocație 9-22, leucemia mieloidă cronică); carcinogeni fizici (radiații, UV), chimici (fumul de țigară, azbest, benzen), biologici (virusuri, de exemplu HPV).
• Aplicații și bioetică: sfatul genetic, diagnosticul prenatal (ecografie, amniocenteză), fertilizarea in vitro (1978), clonarea terapeutică (celule stem), terapia genică (introducerea unei gene normale); probleme: statutul embrionului, consimțământul.

XII.2. Ecologie umană

• Ecosistem = biotop (lumină, temperatură, apă, sol) + biocenoză (organismele).
• Ecosisteme antropizate (culturi, livezi, orașe, lacuri de acumulare): biodiversitate redusă, dependente de energia și substanțele aduse de om, stabilitate mică; specii cultivate, buruieni, dăunători, specii care trăiesc lângă om (vrabia, șobolanul); investigare: observații, suprafețe de probă, capcane, fileu entomologic, analize de sol și apă.
• Relații interspecifice: competiție (culturi - buruieni), prădătorism (buburuza și păduchii de frunze - combatere biologică), parazitism, mutualism (polenizarea prin albine; bacteriile fixatoare de azot ale leguminoaselor).
• Impact antropic: degradarea habitatelor (desecări, defrișări), specii introduse (gândacul de Colorado, ambrozia), supraexploatarea (defrișare, pășunat, pescuit, vânătoare), urbanizarea, industrializarea, poluarea chimică (pesticide, îngrășăminte - eutrofizare, ploi acide), fizică (termică, fonică, radioactivă), biologică (microorganisme patogene).