Formulele, proprietățile și valorile de reținut din programa de științele naturii, pe capitole, cu diferențele importante față de Matematică tehnologic și pedagogic.
Fișă de formule - Matematică științele naturii, academos.online/fise/matematica-m2/
Fișa urmează programa de științele naturii.
Marcajul (nu la tehnologic) arată conținuturile care lipsesc din programa de tehnologic.
Pentru pedagogic rămân: clasa a IX-a fără partea întreagă, inducție, Menelau, Ceva și formulele trigonometrice (din trigonometrie rămân tabelul de valori, triunghiul dreptunghic, sin(180∘−x)=sinx, cos(180∘−x)=−cosx, teorema sinusurilor și teorema cosinusului); clasa a X-a fără numere complexe, funcții inverse, funcții trigonometrice, binomul lui Newton și dispersie; structurile algebrice (monoid, grup, inel, corp); matricele, determinanții și sistemele liniare.
Analiza matematică și polinoamele nu intră la pedagogic.
Mulțimi și elemente de logică matematică (clasa a IX-a)
Modul: ∣x∣=x (x≥0), ∣x∣=−x (x<0); x2=∣x∣; ∣xy∣=∣x∣∣y∣; ∣x+y∣≤∣x∣+∣y∣; pentru a>0: ∣x∣≤a⇔−a≤x≤a; ∣x∣≥a⇔x≤−a sau x≥a.
Partea întreagă (nu la tehnologic): [x]∈Z, [x]≤x<[x]+1; partea fracționară: {x}=x−[x]∈[0,1); [x+k]=[x]+k, k∈Z.
Pară: f(−x)=f(x) (simetrie față de Oy); impară: f(−x)=−f(x) (simetrie față de O); simetrie față de dreapta x=m: f(2m−x)=f(x); periodică: f(x+T)=f(x), T>0.
f strict crescătoare pe I⇔x1−x2f(x1)−f(x2)>0, ∀x1=x2∈I (strict descrescătoare: <0); (g∘f)(x)=g(f(x)).
Funcția de gradul I
f(x)=ax+b, a=0: rădăcina −ab, Gf∩Oy={(0,b)}; a>0: strict crescătoare, a<0: strict descrescătoare; f(x) are semnul lui a pentru x>−ab.
Schimbarea a două linii schimbă semnul; linii egale sau proporționale ⇒detA=0; adunarea la o linie a altei linii înmulțite cu un număr nu schimbă detA (la fel pentru coloane).
Sisteme de ecuații liniare
A inversabilă ⇔detA=0; A−1=detA1A∗ (A∗: în At, fiecare element se înlocuiește cu complementul său algebric (−1)i+jdij); AA−1=A−1A=In.
Cramer: Δ=detA=0⇒ soluție unică x=ΔΔx, y=ΔΔy, z=ΔΔz (Δx: coloana lui x înlocuită cu coloana termenilor liberi); sistemul omogen are și soluții nenule ⇔Δ=0.
Raport de polinoame de grade p, q, la ±∞: 0 (p<q); raportul coeficienților dominanți (p=q); ±∞ (p>q).
Cazuri exceptate: 00, ∞∞, 0⋅∞; limita în x0 există ⇔ls(x0)=ld(x0); x→+∞limxlnx=0, x→+∞limexx=0.
Asimptote: orizontală y=ℓ, dacă x→±∞limf(x)=ℓ∈R; verticală x=a, dacă o limită laterală în a este infinită; oblică y=mx+n: m=x→±∞limxf(x)∈R∗, n=x→±∞lim(f(x)−mx)∈R.
Funcții continue
f continuă în x0⇔ls(x0)=ld(x0)=f(x0); funcțiile elementare sunt continue pe domeniu; operațiile cu funcții continue dau funcții continue.
Darboux: f continuă pe [a,b], f(a)f(b)<0⇒∃c∈(a,b) cu f(c)=0; o funcție continuă fără zerouri pe un interval are semn constant pe el.
Funcții derivabile
f′(x0)=x→x0limx−x0f(x)−f(x0); tangenta în (x0,f(x0)): y−f(x0)=f′(x0)(x−x0); derivabilă ⇒ continuă.
f(x)
f′(x)
f(x)
f′(x)
f(x)
f′(x)
c
0
ex
ex
tgx
cos2x1
xn
nxn−1
ax
axlna
ctgx
−sin2x1
xα (x>0)
αxα−1
lnx
x1
arcsinx
1−x21
x
2x1
logax
xlna1
arccosx
−1−x21
3x
33x21
sinx
cosx
arctgx
1+x21
x1
−x21
cosx
−sinx
arcctgx
−1+x21
(f±g)′=f′±g′; (cf)′=cf′; (fg)′=f′g+fg′; (gf)′=g2f′g−fg′; (f∘u)′=(f′∘u)⋅u′, de exemplu (eu)′=euu′, (lnu)′=uu′, (un)′=nun−1u′.
f′>0 (f′<0) pe un interval ⇒f strict crescătoare (descrescătoare) pe el; punct de extrem: f′ se anulează și își schimbă semnul.
f′′≥0: convexă; f′′≤0: concavă; punct de inflexiune: f continuă în x0, cu tangentă, și f′′ își schimbă semnul în x0.
Regulile lui l'Hospital (00, ∞∞): limgf=limg′f′, dacă ultima limită există; 0⋅∞ se scrie f⋅g=1/gf.
Numărul soluțiilor ecuației f(x)=m = numărul punctelor comune ale lui Gf cu dreapta y=m (din tabelul de variație).
Grupuri (clasa a XII-a)
Lege de compoziție pe M: x,y∈M⇒x∗y∈M (parte stabilă); asociativă: (x∗y)∗z=x∗(y∗z); comutativă: x∗y=y∗x.
Element neutru: x∗e=e∗x=x; simetric: x∗x′=x′∗x=e; monoid: asociativă, cu element neutru; grup: monoid în care orice element este simetrizabil.
Morfism: f(x∗y)=f(x)∘f(y), deci f(e)=e′, f(x′)=(f(x))′; izomorfism: morfism bijectiv.
Zn={0^,1^,…,n−1}: x^+y^=x+y, x^⋅y^=xy; x^ inversabil în (Zn,⋅)⇔(x,n)=1.
Inele și corpuri
Inel: (A,+) grup abelian, înmulțirea asociativă, cu element neutru, distributivă față de adunare; divizori ai lui zero: a,b=0, ab=0 (de exemplu 2^⋅3^=0^ în Z6).
Corp: inel comutativ în care orice element nenul este inversabil; Zp este corp pentru p prim; morfism de inele: f(x+y)=f(x)+f(y), f(xy)=f(x)f(y), f(1)=1.
Inele de polinoame
f=g⋅q+r, gradr<gradg; restul împărțirii la X−a este f(a); Bézout: (X−a)∣f⇔f(a)=0; f(1) = suma coeficienților.
Horner (împărțirea la X−a): bn−1=an, bk−1=abk+ak, restul r=ab0+a0.
Viète, aX4+bX3+cX2+dX+e(nu la tehnologic): s1=−ab, s2=ac, s3=−ad, s4=ae.
Doar științele naturii (nu la tehnologic):
a rădăcină de ordin k: (X−a)k∣f, (X−a)k+1∤f; ireductibile peste R: gradul 1 și gradul 2 cu Δ<0; c.m.m.d.c.: produsul factorilor ireductibili comuni, la puterea cea mai mică.
Aria dintre Gf, Ox și dreptele x=a, x=b: ∫ab∣f(x)∣dx; între Gf și Gg: ∫ab∣f(x)−g(x)∣dx; volumul corpului de rotație: V=π∫abf2(x)dx.
După Programa de examen pentru disciplina Matematică, programele M_șt-nat, M_tehnologic și M_pedagogic - Anexa nr. 2 la OMEN nr. 4.430/29.08.2014 (în vigoare pentru sesiunile 2026-2029). Ai găsit o greșeală? Scrie-ne la [email protected].
Exersează zilnic cu Academos
Aplicația pentru Evaluarea Națională și Bac. În curând pe: