Subiectul al II-lea, 4.

Citiți cu atenție sursa de mai jos: „Între promulgarea tezelor din iulie 1971 și prăbușirea ordinii comuniste în decembrie 1989, esența regimului Ceaușescu a rămas aceeași: neostalinismul și un naționalism care să promoveze socialismul. Într-un fel, acestea caracterizează și ultimii ani ai regimului Gheorghiu-Dej. [...] Probabil trăsătura definitorie a regimului lui Ceaușescu a fost cultul personalității [...]. În presă, la televizor și în cadrul adunărilor publice, el se afla în centrul atenției [...]. În condițiile impuse de cultul personalității, Partidul Comunist și-a pierdut într-un fel poziția de factor al schimbării pe care o deținuse în primele două decenii în care se aflase la putere. [...] Economia a dat semne tot mai mari de slăbiciune, în ciuda creșterii continue impresionante, iar începând cu anii 1980 a intrat într-o fază de colaps. [...] În timpul lui Ceaușescu, efortul de industrializare a fost neînduplecat și împins la extrem. În viziunea sa, industria grea avea să aibă mai multe beneficii: urma să pună bazele noii ordini economice comuniste, să asigure autonomia României în relațiile cu Uniunea Sovietică și să întărească poziția internațională a țării. Industria și diversele ei întreprinderi au continuat așadar să aibă întâietate la alocarea investițiilor de capital, adesea în detrimentul agriculturii și al altor ramuri ale economiei, aparent mai puțin importante. Pentru a-și finanța planurile industriale ambițioase, regimul recursese la împrumuturi de la alte guverne și instituții financiare internaționale precum Fondul Monetar Internațional [...]. Planul de acțiune consta în utilizarea împrumuturilor străine pentru a construi noi întreprinderi și a extinde capacitatea de producție a celor mai vechi, apoi în vânzarea bunurilor lor pe piața internațională, care însemna în primul rând Occidentul, și folosirea profiturilor pentru achitarea creditelor. [...] Sistematizarea satului la care Ceaușescu se gândise ani buni era acum în plină desfășurare. Principalele obiective erau înlocuirea satelor cu centre agrotehnice și transformarea locuitorilor din mediul rural în proletari.“ (K. Hitchins, Scurtă istorie a României) Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe: