Subiectul al II-lea, 1.

Citiți, cu atenție, sursa de mai jos:

Revoluționarii moldoveni, [...] ajunși dincolo de Carpați, au rămas profund impresionați de Adunarea de la Blaj. La 12 mai 1848, la Brașov, ei au redactat programul cunoscut sub denumirea de Prințipiile noastre pentru reformarea patriei, care prevedea: [...] împroprietărirea țăranilor fără despăgubire [...], „unirea Moldovei și a Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc“. [...] Comitetul revoluționar și comitetul executiv au pregătit [...] declanșarea revoluției în Țara Românească [...]. Au decis trecerea la acțiune, hotărându-se ca procesul revoluționar să înceapă la 9 iunie 1848, la București, dar și în alte locuri: Islaz, Telega, Ocnele Mari etc. [...] Aflând de proiectele de acțiune ale Comitetului revoluționar și de apropiata izbucnire a revoluției, autoritățile [...] au trecut la măsuri represive, efectuând arestări în rândul fruntașilor revoluționari. Din această cauză, în mai multe puncte din țară, [...] revoluția n-a putut izbucni. Declanșarea revoluției la Islaz s-a putut realiza în condiții optime [...]. Au fost de față Ion Heliade Rădulescu, Ștefan Golescu și preotul Radu Șapcă, cel dintâi citind Proclamația [...]. La primul punct s-a definit „poziția internațională“ a Țării Românești, care rămânea „în aceleași legături [...] cu Înalta Poartă [Imperiul Otoman]“ [...]. Totodată, Țara Românească își proclama deplina „neatârnare administrativă și legislativă“, deci autonomia, respingându-se orice amestec al vreunei puteri din afară [...]. Prin Proclamație, egalitatea politică a cetățenilor, libertatea „absolută“ a tiparului și desființarea rangurilor boierești ofereau temeiul social noii construcții a societății. [...] În fruntea statului rămânea, potrivit Proclamației, un domn, dar „responsabil“ și ales pe cinci ani din toate categoriile sociale [...]. Adunarea Legislativă [...] trebuia alcătuită din „reprezentanți ai tuturor stărilor societății“. [...] Era instituită garda națională. O atenție deosebită era dată învățământului, instrucțiunea publică urmând a fi „egală și întreagă pentru tot românul“. (Istoria românilor)

Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe: