Subiectul al III-lea, B.

Citiți, cu atenție, următorul text:

Imediat văzu în copil una dintre cele mai frumoase și mai aristocratice ființe pe care le cunoscuse vreodată. Frumusețea lui era extraordinară. Avea o siluetă fină și puternică, mlădioasă și plină de grație și o atitudine foarte hotărâtă; ținea capul sus și pășea cu un aer cu adevărat demn; asemănarea cu tatăl său era cu totul năucitoare: avea părul blond ca al tatălui, în vreme ce ochii erau negri ca ai mamei, dar fără acea privire tristă și timidă. Erau ochi îndrăzneți și în inocența lor citeai că niciodată nu se îndoiseră sau se temuseră. [...] Cedric, fără să știe că este observat, se comporta normal. Strânse în mod cordial mâna domnului Havisham, când îi fu prezentat și răspunse la întrebările lui cu aceeași promptitudine și dezinvoltură cu care îi răspundea domnului Hobbs. Nu era nici timid, nici impertinent și, în timp ce domnul Havisham vorbea cu mama lui, observa că el asculta conversația cu mult interes, ca și cum ar fi fost un adult. – Are aerul unui băiat foarte matur, zise domnul Havisham către doamna Errol. – În multe privințe e adevărat, răspunse ea. A învățat totdeauna foarte repede și a trăit mult printre maturi. Are și obișnuința de a folosi fraze lungi sau expresii pe care le-a citit în cărți sau pe care le-a auzit de la alții, dar se entuziasmează și pentru jocurile cu copiii. [...] Când domnul Havisham îl întâlni a doua oară avu ocazia să constate că totul era adevărat. În timp ce da colțul, din trăsură îi atrase atenția un grup de băieți aflați în prada unei mari agitații. Doi se pregăteau să se întreacă la fugă, iar unul dintre ei era micul Lord (Cedric), care, mai mult decât ceilalți, striga și urla în gura mare. Sta lângă umărul altui băiat, cu picioarele fremătând, așezate unul în fața celuilalt. [...] Viitorul Conte de Dorincourt (Cedric) atinse primul felinarul, cu două secunde înaintea lui Billy Williams. [...] Învingătorul și învinsul mergeau unul lângă altul, urmați de ceata zgomotoasă a prietenilor. Cedric îi spunea ceva lui Billy Williams. – Vezi, îi zicea el cu intenția de a-i face mai puțin neplăcută înfrângerea, cred că am învins pentru că picioarele mele sunt puțin mai lungi decât ale tale. Cred că asta este explicația. Eu sunt născut cu trei zile înaintea ta și asta este în avantajul meu. Sunt mai bătrân cu trei zile. Și, situația fiind prezentată în acest fel, părea să-l încurajeze pe Billy Williams, încât acesta începu să-și dea aere, de parcă el era învingătorul. Cedric reușea întotdeauna, într-un fel sau altul, să redea oamenilor seninătatea. (Frances H. Burnett, Micul Lord)

Pornind de la textul dat, răspundeți următoarelor cerințe: