Subiectul I, 3.

Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:

A. „După ce a obținut calitatea de ban al Severinului, Iancu de Hunedoara ajunge […] voievod al Transilvaniei. […] În 1443-1444 marele comandant desfășoară o campanie pe teritoriul Serbiei și al Bulgariei, eliberează Nișul [...] și Sofia și amenință chiar centrul Imperiului Otoman. Înspăimântați de această «campanie lungă», turcii cer pace, care se încheie, grație lui Iancu [de Hunedoara], la 1444, pe 10 ani. Dar, la stăruințele papale și ale principilor occidentali [...] se reiau planurile creștine de război, odată cu plecarea flotei venețiene spre Bosfor. Iancu [de Hunedoara] nu a agreat ruperea păcii, dar, odată decizia luată, s-a situat în fruntea oștilor transilvănene, croate și bosniace, luptând alături de oastea regală ungară și cea a Țării Românești […]. Bătălia s-a dat la 10 noiembrie 1444 la Varna, în Bulgaria (ocupată de otomani), unde oastea puțin numeroasă a creștinilor a fost învinsă de otomani. Copleșitoarea forță numerică și, în parte, incompatibilitatea de tactică militară au decis rezultatul luptei: față de o anumită greutate de mișcare a creștinilor, turcii au mizat pe cavaleria ușoară mobilă și pe atacuri prin surprindere.” (I.A. Pop, I. Bolovan, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova)

B. „În 1459, Vlad [Țepeș] a refuzat plata tributului și alte obligații impuse de turci. În iarna dintre 1461-1462 [...] a pătruns prin surprindere la sud de Dunăre și a distrus toate punctele fortificate otomane [...]. Ca urmare, în primăvara anului 1462, o armată otomană în frunte cu Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, pornește spre Țara Românească [...]. O parte a oștii inamice a trecut Dunărea pe la Turnu [...], iar o altă parte a venit pe mare și pe Dunăre până la Brăila, pe care a cucerit-o. [...] La 16 iunie 1462 Vlad [Țepeș] organizează un atac de noapte asupra taberei inamice, cu gândul asasinării sultanului. Scopul nu a fost atins, dar faptul a produs panică, iar otomanii [...] au ajuns să se ucidă între ei. După acest atac, domnul s-a retras la nord de capitală [...]. Sultanul îl adusese cu sine și pe înlocuitorul lui Vlad [Țepeș], în persoana fratelui acestuia, Radu cel Frumos [...]. La 1462, între noul domn, Radu cel Frumos, și sultan, se încheie un nou tratat [...]. În consecință, se reglementau raporturile politice româno-otomane. Țara Românească [...] accepta suzeranitatea Imperiului Otoman, plătea un tribut anual [...] în schimbul protecției, al garantării statutului său, al păstrării instituțiilor.” (I.A. Pop, I. Bolovan, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova)

Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe: