Subiectul I, 3.

Citiți, cu atenție, sursele de mai jos: A. „Unul dintre […] liderii comuniști […] ai României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, […] a dejucat planurile rivalilor săi […], iar în momentul dispariției lui Stalin, deținea controlul total în stat, fiind premier și șef al partidului. A condus un aparat de securitate imens […], care administra un sistem de lagăre ce amintea de […] cel sovietic al lui Stalin. Zeci de mii de români din toate segmentele societății, dar mai presus de toate țăranii în timpul efortului de colectivizare a agriculturii (început în 1949-1950), au fost închiși, mulți dintre ei fiind supuși torturilor. […] Nefiind contestat din nicio parte și având controlul asupra unui stat polițienesc […], Dej era într-o poziție bună pentru a opune rezistență direcțiilor de reformă introduse în Uniunea Sovietică de liderul acesteia, Hrușciov. […] În toamna anului 1956, după ce au izbucnit proteste studențești în universități, inspirate de evenimentele din Polonia și Ungaria, ele au fost suprimate cu violență de poliția secretă, faimoasa Securitate […]. Sprijinul puternic al lui Gheorghiu-Dej pentru suprimarea revoltei maghiare de către sovietici, în octombrie 1956, i-a oferit spațiu de manevră în raport cu Hrușciov. Obligațiile economice impuse de sovietici României au fost reduse, iar controlul lui Dej asupra puterii a rămas intact.“ (I. Kershaw, Un continent fracturat. Europa, 1950-2017)

B. „Spre finalul anilor 1950, România […] începea să construiască o formă de comunism național […]. Era vorba mai ales despre prioritatea economică a conducerii - de a forța industrializarea țării […]. Prin intermediul CAER [Consiliul de Ajutor Economic Reciproc] […], sovieticii căutau să mențină România la nivelul unui stat agrar, furnizor de produse agricole și materii prime. Însă, principala miză a fost chestiunea mai largă a intervențiilor sovietice în afacerile interne ale altor state. Conducerea României […] a fost ajutată de faptul că Hrușciov se temea de o nouă confruntare de tipul celei din Ungaria. Ca urmare, relația de relativă distanțare a României față de URSS a continuat. […] Nicolae Ceaușescu, care, în 1965, i-a succedat […] lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în fruntea Partidului Comunist (devenind președintele României în 1974), a fost apreciat de Occident datorită opoziției față de invadarea Cehoslovaciei și pentru că realizase o formă de «național-comunism» românesc […] care nu urma regulile Moscovei.“ (I. Kershaw, Un continent fracturat. Europa, 1950-2017)

Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe: