Subiectul al II-lea, 4.

Citiți, cu atenție, sursa de mai jos: „Noul țar Nicolae I (1825-1855) era hotărât să urmărească interesele Rusiei în Principatele Române, iar în 1826 l-a silit pe sultan să accepte Convenția de la Akkerman. Aceasta reafirma statutul Rusiei ca «putere protectoare» și le cerea domnitorilor, boierilor și conducerii otomane să țină seamă de «observațiile» ambasadorului rus la Constantinopol în ceea ce privește Principatele. Cu toate acestea, dezacordurile majore cu otomanii […] au persistat, iar în aprilie 1828 Rusia a declarat război. Armatele rusești au ocupat Valahia și Moldova […]. Până în august 1829 trupele rusești străpunseseră apărarea otomană […] și se pregăteau să înainteze spre Constantinopol. Liderii otomani au conștientizat faptul că se aflau într-o situație fără ieșire și au acceptat termenii păcii impuse de ruși. […] Tratatul de la Adrianopol, semnat în […] 1829, s-a dovedit a fi piatra de hotar în dezvoltarea […] Principatelor. […] În Valahia, Alexandru Ghica (1834-1842) era dornic să fie monarh național și să se situeze deasupra partidelor, însă ideea sa de conducător puternic a făcut imposibilă cooperarea cu boierii […]. Nici succesorul său, Gheorghe Bibescu (1842-1848), nu a reușit să-i domolească pe boieri, care l-au acuzat de ambiții autoritariste. În Moldova, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) […] a urmărit cu fermitate două obiective: sporirea propriei autorități și menținerea unor bune relații cu Rusia […]. Neînțelegerile lui cu fiii boierilor […] s-au transformat într-o confruntare deschisă, aceștia din urmă considerându-l pe Sturdza apărătorul vechii ordini […]. Cel mai important progres economic din Principate a fost fără îndoială lărgirea comerțului extern. Marea Britanie și Franța au intrat în competiție pentru materiile prime românești alături de Imperiul Otoman și Austria […]. Exporturile românești în Vest erau constituite, desigur, din produse agricole, în primul rând cereale și animale. Importurile erau preponderent bunuri de consum pentru cei bogați, precum textile, sticlărie și blănuri […].” (K. Hitchins, Scurtă istorie a României) Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe: