Subiectul I, 5.

Citiți, cu atenție, sursele de mai jos: A. „La deschiderea lucrărilor Adunării Elective din Moldova [...] deputații unioniști s-au trezit în fața unui număr mare de candidați la domnie. Faptul că doi din candidații conservatorilor [...] erau adversari [...] a permis unioniștilor liberali [...] să propună candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza [...]. Candidatura sa, supusă la vot, a întrunit unanimitatea deputaților. Drept urmare, la 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a devenit Domnitor al Moldovei. [...] Când delegația moldovenilor a trecut prin București, în drum spre Constantinopol, spre a anunța alegerea Domnului la Iași, ea a sugerat oficial unioniștilor munteni ideea de a-l alege și ei tot pe Cuza. [...] La București, unioniștii liberali [...] au anticipat alegerea Domnului cu o amplă propagandă în mijlocul populației Capitalei. [...] La 24 ianuarie 1859, în Adunarea Electivă a Țării Românești deputații conservatorilor au sfârșit prin a se alătura deputaților unioniști. Astfel, ei au votat cu toții, în unanimitate, pe Alexandru Ioan Cuza, ca domn și al Țării Românești. Alegerea aceluiași Domnitor, în persoana lui Cuza, punea Poarta otomană [Imperiul Otoman] în fața unui fapt împlinit, iar românii izbuteau să realizeze sub același Domn unitatea Principatelor.” (S. L. Damean, I. Oncescu, O istorie a românilor de la Tudor Vladimirescu la Marea Unire 1821-1918)

B. „Numele dat de Al. I. Cuza actului [...] aprobat de plebiscit*, Statut Dezvoltător al Convenției de la Paris (1864), voia să sublinieze faptul că, din punctul de vedere al statutului politic internațional, situația statului român rămânea neschimbată. [...] Pe planul organizării statale interne, Statutul aducea schimbări foarte importante [...]. Pe de o parte, întărește puterea executivă în raport cu puterea legislativă [...]. Domnul are singur inițiativa legilor, pe care le pregătește cu ajutorul Consiliului de Stat. Pentru dezbaterea și votarea legilor, se înființează un al doilea organism legislativ, Senatul. [...] El se compune din membri de drept și [...] membri numiți de domn. [...] Pe de altă parte, Statutul Dezvoltător încorporează o nouă lege electorală, [...] extinzând mult dreptul de vot al locuitorilor. [...] Numărul alegătorilor, direcți și primari, după unele calcule, atingea cifra de 570.690 [...] față de cei 3.796 alegători, câți erau în Țara Românească și Moldova, la 1858.” *plebiscit – referendum (N. Isar, Istoria modernă a românilor 1774/1784 - 1918)

Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe: