Subiectul al II-lea

În București, la Leonida. O odaie modestă de mahala. [...] la dreapta, o ușă; la stânga, o fereastră. De-o parte și de alta a scenei, câte un pat de culcare. În mijlocul odăii, o masă împrejurul căreia sunt așezate scaune de paie. Pe masă, o lampă cu gaz; pe globul lămpii un abat-jour* cusut pe canava*. În planul întâi, la stânga, o sobă cu ușa deschisă și cu câțiva tăciuni pâlpâind. Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte; Efimița în camizol*, fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb. Amândoi șed de vorbă la masă.

SCENA I LEONIDA: Așa cum îți spusei, mă scol într-o dimineață și, știi obiceiul meu, pui mâna întâi și-ntâi pe Aurora democratică, să văz cum mai merge țara. O deschiz... și ce citesc? Uite, țin minte ca acuma: „11/23 Făurar...”.

I. L. Caragiale, Conu Leonida față cu reacțiunea

*abat-jour – (în franceză, în original) abajur – dispozitiv fixat în jurul unei lămpi, destinat să dirijeze lumina într-o anumită direcție *canava – țesătură rară din fire groase de bumbac, folosită pentru broderii *camizol – haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile