Subiectul I, 2.

Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:

A. „La 6 aprilie 1948 se deschide Marea Adunare Națională și [...] la 8 aprilie, președintele Consiliului de Miniștri, Petru Groza, propune un proiect de constituție [...]. Se formează o așa-zisă Comisie Constituțională condusă de Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul economiei și al industriei [...] și secretar general al Partidului Muncitoresc Român. În calitate de raportor al Comisiei Constituționale, Gheorghe Gheorghiu-Dej face propuneri de [...] revizuire a proiectului prezentat de Petru Groza [...]. La 13 aprilie 1948, Constituția Republicii Populare Române [...] este adoptată în unanimitate de cei 401 de deputați prezenți [...]. Constituția din 13 aprilie 1948 a avut un caracter provizoriu de la bun început, în care prevederile economice aveau întâietate față de cele politice, fiind instrumentul, numai aparent legal, prin care se pregătea trecerea întregii economii sub controlul statului. Astfel, art. 11 prevede că mijloacele de producție, băncile și societățile de asigurare pot deveni proprietatea statului când interesul general o cere, art. 14 prevede că atât comerțul intern, cât și cel extern trec sub controlul statului, iar art. 15 prevede planificarea economiei naționale.” (E. Focșeneanu, Istoria Constituțională a României 1859-2003)

B. „În vara lui 1965 a fost organizat un nou congres al partidului, care a consolidat poziția lui Ceaușescu, atât prin reorganizare, cât și prin schimbările din ierarhia conducerii. [...] În primul rând, partidul a renunțat la denumirea de Partidul Muncitoresc Român, adoptată în 1948, în favoarea celei de Partidul Comunist Român [...]. Congresul a hotărât alegerea lui Ceaușescu în funcția de secretar general al partidului, spre deosebire de funcția deținută până atunci de Gheorghiu-Dej, aceea de prim-secretar al Comitetului Central. Întrucât alegerea liderului nu se mai făcea de către Comitetul Central, ci direct de către congres, se consolida puternic poziția lui Ceaușescu. [...] Reorganizarea s-a desfășurat și pe linie de stat, prin adoptarea unei noi Constituții, la 21 august 1965. [...] Consolidarea poziției lui Ceaușescu a continuat în 1967 prin alegerea acestuia în funcția de președinte al Consiliului de Stat [...]. Ceaușescu avea nevoie de o lovitură puternică împotriva vechii echipe din jurul lui Gheorghiu-Dej care [...] să pună capăt oricărei opoziții în viitor. De aceea, Ceaușescu a hotărât să redeschidă cazul Pătrășcanu [...]. Reabilitarea lui Pătrășcanu a reprezentat un instrument în lupta lui Ceaușescu pentru putere.” (C. Stanciu, Traversând infernul. Scurtă istorie a comunismului românesc 1948-1989)

Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe: