Subiectul I, 2.

Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:

A. „Domnii Moldovei și Țării Românești au beneficiat de efectele financiare ale avântului comerțului de tranzit prin spațiul românesc, ca și al exportului de sare și pește. Ca urmare, în secolele XIV-XV cea mai mare parte a veniturilor bănești ale domniei provenea [...] din taxe [...]. Fiscalitatea redusă a făcut ca autoritatea domnilor să nu fie resimțită ca prea apăsătoare [...]. Impactul otoman a provocat considerabile prefaceri ale organizării politice a Țărilor Române. Modificarea raportului de forțe în favoarea Imperiului Otoman în al doilea sfert al secolului al XVI-lea a adus domnia la discreția Imperiului Otoman, ceea ce s-a tradus prin tot mai frecventa înlocuire a domnilor și numirea lor direct de la Istanbul, mai întâi în Țara Românească și apoi și în Moldova. Mai gravă decât destabilizarea instituției domniei a fost sporirea extraordinară a obligațiilor financiare față de Imperiul Otoman [...]. Creșterea fiscalității a slăbit atât țărănimea liberă cât și categoriile intermediare cu funcții militare și administrative, astfel încât era subminat întregul mod tradițional de funcționare a statului.” (B. Murgescu, Istorie românească-istorie universală 600-1800)

B. „Pentru a lua tronul Țării Românești, în 1593, Mihai [Viteazul] i-a jurat credință sultanului și a plătit la Istanbul mari sume de bani. Odată ajuns domn, acesta și-a consolidat puterea în plan intern și s-a pregătit de revoltă antiotomană. El și-a adus țara într-o alianță contra turcilor, numită «Liga Sfântă», pornită de Habsburgi și de papă. [...] Din această grupare mai făceau parte Spania, Veneția, unele ducate italiene, Moldova și Transilvania. [...] Ajutat de transilvăneni și în înțelegere cu domnul Moldovei, Mihai [Viteazul] a pornit la București, în 1594, revolta antiotomană. Cu o armată proprie de mercenari (militari plătiți) și cu sprijin de la aliații europeni, domnul Țării Românești a obținut strălucite victorii contra turcilor și tătarilor, deopotrivă la nord și la sud de Dunăre [...]. În scurt timp, turcii au cerut pace și l-au recunoscut, de nevoie, pe Mihai [Viteazul] domn. Dar liniștea era de scurtă durată, atât timp cât Polonia și Transilvania erau înclinate spre înțelegeri cu Imperiul Otoman, îndreptate împotriva domnului român. [...] Pentru întărirea poziției țării sale, Mihai Viteazul a încheiat un tratat cu Imperiul Habsburgic (1598), care echilibra într-un fel situația.“ (I. A. Pop, Prezentul din trecut: istoria pe care nu o înveți la școală: Românii din Antichitate până în zorii Epocii Moderne)

Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe: