Subiectul I, 7.

Citiți, cu atenție, sursele de mai jos: A. „Întrucât regele continua să ezite în a-i acorda mandatul lui Petru Groza, sovieticii au trecut la măsuri de intimidare […]. La rândul său, Andrei Vîșinski i-a transmis regelui că el nu poate fi considerat responsabil de continuarea existenței României ca stat independent dacă Petru Groza nu este numit prim-ministru. […] A doua zi după instaurarea guvernului Groza, la 7 martie 1945, avea loc o ședință cu activul central al partidului, prezidată de Ana Pauker, la care au mai participat Gheorghe Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Emil Bodnăraș, Iosif Rangheț, Chivu Stoica […]. Venit la putere cu sprijinul direct de la Moscova […], guvernul Groza trebuia să-și arate recunoștința față de sovietici. Ca urmare, și-a dat acceptul în privința exploatării economiei și resurselor naționale odată cu semnarea la Moscova […] a acordului de colaborare dintre România și Uniunea Sovietică […]. În fapt este vorba despre documentul prin care s-a creat baza legală de înființare a Sovromurilor, societăți mixte româno-sovietice care își desfășurau activitatea în cele mai diferite ramuri ale economiei românești, controlându-le practic.” (G. Onișoru, Stalin și poporul rus... Democrație și dictatură în România contemporană)

B. „Instaurarea Guvernului Petru Groza a crescut proporția comuniștilor și a aliaților lor în guvern și, implicit, puterea lor de decizie. […] Alegerile din noiembrie 1946 au adus un prim asalt al comuniștilor către ministerele ce coordonau economia. Gheorghe Gheorghiu-Dej a preluat Ministerul Economiei Naționale în decembrie, instituție pe care o va reorganiza în aprilie 1947. […] În iunie 1948, tranziția spre «dictatura proletariatului» era finalizată din punct de vedere juridic. Monarhia a fost abolită în ultimele zile ale anului 1947, […] iar în aprilie 1948 s-a votat o nouă Constituție care instituia de drept Republica Populară Română și transforma Parlamentul în Marea Adunare Națională. […] Pregătirea naționalizării s-a realizat în secret și cu mare rapiditate, pentru a nu permite apariția unor mișcări de opoziție puternice. Oficial, decizia trecerii activității economice în patrimoniul statului s-a luat la Plenara CC al PMR [Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român], din 9-11 iunie 1948. În ultima zi a plenarei, pe 11 iunie, Consiliul de Miniștri a adoptat proiectul de lege. În aceeași zi, […] Marea Adunare Națională s-a întrunit pentru a vota documentul. Practic, naționalizarea s-a înfăptuit într-o singură zi.” (A. D. Aioanei, Moldova pe coordonatele economiei planificate. Industrializare, urbanizare, inginerii sociale, 1944-1965)

Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe: