Subiectul I, 2.

Citiți, cu atenție, sursele de mai jos: A. „Nu există unanimitate de opinii în judecarea succesorilor lui Lenin. [...] Între 1924-1953, figura lui Stalin a căpătat proporții eroice în ochii poporului sovietic, acesta autoprezentându-se drept moștenitor al lui Lenin, fondatorul unei economii moderne, nimicitor al dușmanilor interni ai patriei, luptătorul ce a condus națiunea la victorie asupra fascismului și liderul ce și-a îndrumat biruitor țara prin era nucleară. Totuși, la doar trei ani după moarte, reputația [...] lui Stalin a început să fie distrusă. Succesorul lui, Hrușciov, [...] a inițiat un program de «destalinizare» în timpul căruia i s-a atribuit lui Stalin o întreagă listă de crime. Acuzația principală adusă de Hrușciov a fost că Stalin s-a abătut de la calea adevăratului marxism-leninism creându-și propriul «cult al personalității». [...] În «raportul secret», citit în februarie 1956 la al XX-lea Congres al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, Hrușciov a urmărit cariera lui Stalin începând cu anii ’30 expunând în detaliu greșelile și crimele comise de acesta împotriva partidului. Stalin se făcuse vinovat de abuz flagrant de putere. Era personal vinovat de epurări «acele arestări în masă care au făcut un rău imens URSS [...] și cauzei socialismului»‟. (M. Lynch, Stalin și Hrușciov: URSS, 1924-1964)

B. „Până în 1926 Mussolini își împlinise visul de a deveni dictatorul Italiei. Putea face legi dând pur și simplu decrete. Parlamentul era în totalitate sub controlul său – el încetase să mai fie un forum pentru dezbatere și devenise un simplu amfiteatru în care deciziile lui puteau fi aplaudate [...]. O opoziție politică organizată nu exista [...]. Desigur că, teoretic, regele putea să-l demită pe Mussolini, dar [...] Victor Emmanuel nu era pregătit să-l înfrunte pe primul său ministru. Mai mult, câtă vreme Mussolini îi inspira regelui o teamă respectuoasă, nu avea motive să-l îngrijoreze forțele armate legate de rege prin jurământul de credință. Având astfel poziția asigurată, Mussolini a pornit să-și creeze statul fascist. Acest stat trebuia să fie o dictatură personală, deoarece țelul său principal era să-și mențină și să amplifice propria lui putere. [...] El a încurajat un cult al personalității care îi scotea în evidență geniul, puterea și faptul că era de neînlocuit ca lider al națiunii. [...] Goana după puterea personală a fost mai mare decât dorința de a «fasciza» Italia și instituțiile italiene. Ca urmare, politica lui i-a dezamăgit pe mulți din Partidul Fascist care sperau că revoluția [...] va crea un stat în care partidul va controla toate instituțiile guvernamentale.‟ (M. Robson, Italia: liberalism și fascism, 1870-1945)

Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe: