Citește următorul fragment:
Înainte cu douăzeci de ani, în o dimineață de februarie a anului 1866, redacțiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conținea poezii, primele încercări ale unui tânăr, care se subsemna „Mihail Eminovici”. Comitiva* poeziilor ne mai spunea că autorul lor este de numai 16 ani.
Farmecul gingaș al poeziilor, considerând și etatea tânără a autorului, ne indică un talent adevărat, care avea un viitor frumos în literatura română. De aceea publicarăm cu plăcere acele inspirațiuni juvenile; prima apăru în nr. 6 al Familiei din anul acela.
Redactorul însă își permise o mică schimbare. Numele Eminovici nu-i suna bine, căci avea o terminațiune slavă; romaniză dară numele, modificând terminațiunea și, astfel, poeziile acele apărură în foaia noastră sub numele Eminescu.
Autorul n-a protestat, ba a adoptat însuși acest nume și semnă apoi așa toate poeziile și scrierile sale în viitor. Astfel fu introdus numele Eminescu în literatura noastră; scriitorul acestor șire* i-a fost nașul.
De atunci a trecut un timp îndelungat. În intervalul acesta, speranțele noastre cari ne îndemnară să publicăm primele acorduri ale lirei tânărului începător se realizează. Eminescu s-a înălțat din ce în ce mai sus pe calea Parnasului* român și astăzi putem să constatăm că dânsul este o decorare a beletristicii noastre.
Cu bucurie vedem aceasta, căci Familia a fost cuibul de unde a ieșit acest talent mare, noi l-am prezentat pentru prima oară publicului, cu cea mai mare plăcere venim dar să-i aducem tributul stimei, punând în fruntea acestui număr portretul său. […]
Din scrierile sale au apărut numai două volume. Unul conține tragedia Moartea lui Wallenstein, tradusă după Schiller, și altul – o culegere din poeziile sale, culegere apărută în 1884 la „Socec et Comp.”, în București, în edițiunea elegantă (4 lei), sub titlul Poesii de Mihail Eminescu, cu o scurtă prefață de dl T. Maiorescu.
Reflexiv doar și prea mult, poeziile lui au timbrul filosofic, care se manifestă în formă serioasă ori satirică, dar totdeauna printr-o cugetare adâncă. Drept specimen, reproducem mai la vale Epigonii, una din cele mai frumoase poezii ale lui, care deodată este un elogiu și o satiră; elogiul poeților noștri din epoca renașterii literare și satira literaturei noastre actuale, prezentându-se totodată și o altă notă caracteristică a lui Eminescu: pesimismul.
Eminescu este un nume nepieritor în literatura noastră; dl T. Maiorescu îl citează în o critică îndată după Alecsandri. Meșter al limbei noastre, ne-a prezentat frumuseți necunoscute ale ei, ne-a descoperit nuanțe și forme noi, a dat graiului poetic românesc o putere mai înaltă. Talent important, dânsul a cutreierat adâncimile cele mai profunde și s-a urcat în sferele cele mai înalte, aducând de pretutindeni comori neprețuite și dând astfel poeziei române un avânt nou.
Iosif Vulcan, Mihai Eminescu, în volumul Mărturii despre Eminescu
*comitivă – scrisoare de recomandare
*șire – (la plural, în text) șiruri, rânduri
*Parnas – munte în Grecia, considerat lăcașul poeziei
Cerința
20 de puncte
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă recunoașterea timpurie a unui talent influențează sau nu dezvoltarea acestuia, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Mihai Eminescu de Iosif Vulcan, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte
În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Arată baremul
SUBIECTUL I
B. (20 de puncte)
– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție 1 punct
– câte 2 puncte pentru enunțarea oricăror două argumente adecvate opiniei formulate: enunțare clară, în concordanță cu opinia formulată – 2 p.; încercare de enunțare – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte
– câte 2 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunțate: dezvoltare clară, nuanțată – 2 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 2 puncte = 4 puncte
– valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument – 3 p./simpla citare a unor secvențe din text – 1 p.; raportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument – 1 p. 3 puncte + 1 punct = 4 puncte
– formularea unei concluzii pertinente 1 punct
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare: utilizare adecvată – 2 p.; utilizare parțial adecvată – 1 p. 2 puncte
– respectarea normelor limbii literare (0 – 1 greșeli lexicale sau morfo-sintactice – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct
– respectarea normelor de ortografie și de punctuație (0 – 1 greșeli ortografice și de punctuație – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.) 1 punct
– așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct
– respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 1 punct
În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
