Subiectul al II-lea

ACTUL I TABLOUL I Încăpere strâmtă, săracă, dar curată, în casa curelarului Ion Sorcovă. În mijloc, ușă deschisă: se văd poarta și strada, iar dincolo de stradă, maidan de gunoi, tăiat în două de linia ferată. În dreapta ușii, fereastră cu perdele albe și mușcate roșii. În stânga ușii, un dulap de lemn. În colț, pat de scânduri [...]. E în amurg și ultimele raze ale soarelui împurpurează perdelele albe. [...] SCENA II SORCOVĂ, NASTASIA, VULPAȘIN VULPAȘIN (s-a oprit în prag, sfielnic, se descoperă; e în cămașă, cu mânecile sumese și palmele murdare, așa cum a ieșit din atelier; dând cu ochii de Nastasia, tresare și coboară privirea): Bună seara! (Nu știe ce să facă cu pălăria.) NASTASIA (s-a întunecat, nemulțumire). SORCOVĂ: Noroc, Vulpașine! VULPAȘIN (încearcă surâs și se apropie de Nastasia cu mâna întinsă): Îmi pare bine că te văd! NASTASIA (îi întoarce spatele și iese, trântind ușa).

G.M. Zamfirescu, Domnișoara Nastasia