Textul 1
- Țombi dragă... începu el să se tânguie. Mi se pare că ne-am rătăcit prin pădure...
Și în clipa aceea prichindelul înțelese cât de rău și-ar fi făcut dacă ar fi gonit cățelul acasă cu tot dinadinsul.
Țombi simți neliniștea stăpânului și i se gudură viu la picioare și începu să-și frece botișorul umed și cald de niște gambe reci. Înaintau încet printre copaci spre nord, și ciufuliciul izbuti să-și mențină curajul până când umbrele copacilor prinseră a se lungi, iar desișul pădurii deveni mai întunecos. [...]
Un fâlfâit greu și cald se apropia de ei și țipete sinistre ca niște bocete răsunară undeva aproape. O aripă moale lovi pieptul prichindelului și câinele, schelălăind, îi scăpă din brațe și o luă la goană aiurea.
Singur, fără niciun suflet bun alături, ciufuliciul, atât de vesel și de neastâmpărat altădată, închise ochii așteptând ceva rău, și parcă devenea de piatră, și parcă începea să înghețe... Se răzvrăti cu ultimele puteri, cu ultimele dorințe, cu ceea ce mai rămăsese cald și lumină într-însul. Protejându-și mersul speriat cu mâinile, făcu pas după pas, pas după pas... și deodată auzi, aproape, un scheunat prietenos și simți la glezne o răsuflare bună. Era o geană de lumină în aer, oare de unde? și Țombi își lipise botul de un loc bătătorit, cu iarbă scurtă, răvășită. Regăsise poteca!... Dar încotro s-o apuce? Unde era nordul?... În dreapta!... În stânga? [...]
Prichindelul avusese o licărire de luciditate în groaza lui. Amintindu-și că mușchiul copacilor arată cam întotdeauna nordul, își învinsese spaima și pipăi cu mâinile scoarța câtorva arbori. După ce simți pe alocuri, în vârful degetelor, porțiuni mătăsoase, reveni apoi pe cărarea în care păzea ca o santinelă Țombi cel iarăși curajos, și astfel ghici direcția peșterii. [...]
Mergeau încet nenorociții, Țombi în frunte, prichindelul în urma lui, ținându-i coada într-un gest prelung, nesfârșit, de mângâiere și recunoștință, amenințați de toate spaimele nopții, de toate dușmăniile pădurii, dar cu un mic bob de speranță în suflet... Un bobuleț care începu să se agite când ciufuliciul, multă vreme neciufulit de pieptenul fricii, zări, în depărtare, o tresărire luminoasă, și care explodă de-a binelea când auzi strigăte și nume cunoscute. Erau cireșarii! Fiecare își rostea numele. Oare când și unde dispăruseră spaima și groaza și gheața? Oare existaseră vreodată? Atras de jocul cireșarilor, începu și el să strige cât îl țineau puterile:
- Tic! Tic!
- Ursu! Ursu! se auzea de undeva de departe.
- Lucia! Dan! răsuna undeva în fața lui.
- Victor! Maria! Maria! Maria! [...]
Un singur lucru știa: lumina pe care-o văzuse tresărind și care creștea mereu era un foc. Parcă-i simțea și fumul în ochi. Acolo trebuia să ajungă. Strigându-și din când în când numele, porni în goană, cu Țombi după el, spre lumină. Și deodată se trezi în fața focului! Vesel, curajos, ce mai: Tic! Bine i-ar fi prins curajul și veselia care-l cotropiseră definitiv, cu un ceas înainte, în pădure! Uitase totul prichindelul cârn și iarăși ciufulit. Sosirea lui nu fusese simțită. Dar el vedea spatele cuiva și vedea cum se reped vreascurile în vâlvătaie.
- Scuzați, vă rog. [...] Aici a poposit expediția cireșarilor?
Ionel se întoarse uimit și speriat și năucit spre vocea nevăzută:
- Tic!
- În carne și oase! Ba chiar și cu Țombi lângă el!
- Cum ai ajuns aici, prăpăditule?... [...]
- M-am luat după semnalul tău, după foc. Bravo!
- Mare isteț mai ești, îl alintă Ionel. [...]
- Aoleu, ce foame mi-e! Aș mânca și foc!... Dar ceilalți unde-s? N-au terminat joaca?
- Aoleu! se văită Ionel la rândul lui. Am uitat să dau semnalul. Și ei te caută. Am organizat o expediție în regulă ca să te găsim. Stai puțin...
Își făcu mâinile pâlnie și începu să strige din toate puterile către toate direcțiile:
- Iuuuuu! Ionel... Iuuuuu! Ionel!... Iuuuuu! Ionel! Iuuuuu! Ionel!
Din pădure i se răspunse cu chiote. Toți știau că prichindelul se afla la foc, lângă Ionel. [...]
Ionel îi oferi cârnului cu ochii numai neastâmpăr tot felul de bunătăți și-i povesti pe scurt, în timp ce ascultătorul înfuleca de zor, cum decursese prima zi a expediției. Tic dădea mereu din cap, dar nu uita să rupă în două tot ce ducea la gură și să-l blagoslovească astfel pe Țombi cu cel mai îmbelșugat ospăț din viața lui... meritat cu prisosință.
- Grozavă friptură, Țombișorule, nu?... Lasă, nu te mai preface modest! O merităm amândoi.
- Poate vrei un ceai cald? îl întrebă Ionel.
- Mai întrebi? răspunse puștiul, uitându-se însă cu ochi de pisică spre niște pete albe.
Constantin Chiriță, Cireșarii
Cerința
20 de puncte
SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)
Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să îl caracterizezi pe Tic, personajul din textul lui Constantin Chiriță.
În scrierea compunerii, vei avea în vedere:
− notarea a două date de identificare a personajului (vârstă, ocupație, portret fizic etc.);
− prezentarea, prin câte o secvență comentată, a două trăsături morale ale personajului;
− precizarea a două mijloace de caracterizare diferite, prin care se evidențiază trăsăturile morale prezentate;
− corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii – 12 puncte;
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitatea – 1 punct).
Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
Arată baremul
SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)
Conținutul compunerii – 12 puncte
− câte 1 punct pentru notarea oricăror două date de identificare a personajului (vârstă, ocupație, portret fizic etc.) – de exemplu: copil, prichindel, ciufulit, cârn, cu ochi plini de viață etc.
2 × 1 punct = 2 puncte
− câte 1 punct pentru precizarea oricăror două trăsături morale ale personajului (de exemplu: curajul, istețimea etc.)
2 × 1 punct = 2 puncte
− câte 2 puncte pentru prezentarea fiecărei trăsături morale precizate prin câte o secvență comentată (comentare adecvată – 2 puncte; citare sau încercare de prezentare – 1 punct)
2 × 2 puncte = 4 puncte
− câte 1 punct pentru precizarea oricăror două mijloace de caracterizare diferite, prin care se evidențiază trăsăturile morale prezentate (de exemplu: caracterizare indirectă, prin fapte; caracterizare indirectă, prin relația cu celelalte personaje; caracterizare directă, de către narator; caracterizare directă, de către alte personaje etc.)
2 × 1 punct = 2 puncte
− corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului – 2 puncte
• identificarea unei valori – 1 punct
• corelarea valorii – 1 punct
Redactarea compunerii – 8 puncte
– marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct
– coerența textului: în totalitate – 1 punct; parțial – 0 puncte – 1 punct
– proprietatea termenilor folosiți: în totalitate – 1 punct; parțial – 0 puncte – 1 punct
– corectitudinea gramaticală: în totalitate – 1 punct; parțial – 0 puncte – 1 punct
– claritatea exprimării ideilor: în totalitate – 1 punct; parțial – 0 puncte – 1 punct
– ortografia: 0 – 1 greșeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte – 1 punct
– respectarea normelor de punctuație: 0 – 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0 puncte – 1 punct
– lizibilitatea – 1 punct
Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
