Subiectul al III-lea, A. 2., toate variantele

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Aceste ființe raționale nu sunt deci numai scopuri subiective, a căror existență are o valoare pentru noi ca efect al acțiunii noastre, ci sunt scopuri obiective, adică lucruri a căror existență în ea însăși este un scop, căruia nu i se poate substitui nici un alt scop, pentru care el ar trebui să servească numai ca mijloc, fiindcă fără acesta nu s-ar putea găsi nicăieri nimic de valoare absolută. (Imm. Kant, Bazele metafizicii moravurilor)

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Dar ce sunt, prin urmare? Un lucru care gândește. Ce este acesta? Unul care se îndoiește, care înțelege, care concepe, care afirmă, care neagă, care vrea și nu vrea, care imaginează și care simte. (...) Prin urmare, din simplul fapt că știu de existența mea și totodată observ că nimic altceva nu aparține firii sau esenței mele, în afară de faptul că sunt ființă cugetătoare, închei pe drept că esența mea constă în aceea doar că sunt ființă cugetătoare. Și cu toate că (...) am un corp care mi-e foarte strâns legat fiindcă totuși, pe de o parte, am o idee distinctă și clară a mea însumi ca ființă cugetătoare doar, neîntinsă, iar pe de altă parte, o idee distinctă a corpului ca lucru întins doar, necugetător, e sigur că sunt deosebit cu adevărat de corpul meu și că pot exista fără el. (...) Natura ne arată prin aceste simțiri de durere, foame, sete ș.a.m.d. că eu nu sunt doar de față prin raport cu corpul meu, precum e corăbierul pe corabie, ci sunt legat în chip cât se poate de strâns și ca și cum am fi confundați, astfel încât eu alcătuiesc un singur lucru împreună cu el. Căci altminteri, atunci când trupul e vătămat, eu, care nu sunt decât ființă cugetătoare, n-aș simți durere, ci aș percepe acea vătămare doar prin intelect, după cum corăbierul își dă seama pe calea văzului dacă ceva e rupt în corabie; iar atunci când corpul are nevoie de hrană și băutură, aș înțelege tocmai aceasta în chip lămurit și n-aș avea simțurile tulburi de foame și de sete. (René Descartes, Meditații metafizice)

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: ”Aș vrea ca oamenii să se gândească că trei lucruri vor afla în ei înșiși […] existența, cunoașterea și voința. Pentru că eu sunt, eu cunosc și eu vreau. Eu sunt o ființă care cunoaște și vrea; eu cunosc că sunt și că vreau; eu vreau să fiu și să cunosc.” (Augustin, Confesiuni)

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: „Fie un om dibaci în arta flautului, însă mult mai puțin distins ca naștere și frumusețe, calități care sunt considerate fiecare în parte mult mai prețioase decât talentul de a cânta din flaut și în aceste privințe - noblețe și frumusețe – rivalii săi îl întrec cu mult mai mult decât îi întrece el ca flautist; susțin că numai lui trebuie să i se dea instrumentul cel mai bun. (...) Deoarece egalitatea și neegalitatea completă sunt nedrepte între indivizi care nu sunt egali or neegali decât într-o singură privință, toate constituțiile în care egalitatea și neegalitatea sunt întemeiate pe baze de felul acesta sunt în mod necesar corupte.” (Aristotel, Politica)

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: ”Omul este o ființă mai socială decât orice albină și orice ființă gregară; căci natura nu creează nimic fără scop. Însă grai are numai omul dintre toate vietățile. Vocea (nearticulată) este doar semnul plăcerii și al durerii, și există și la celelalte vietăți, căci natura lor le ridică numai până acolo, să aibă simțirea plăcerii și a durerii și a o semnifica unele altora, pe când limba servește a exprima ce este folositor și ce este vătămător, precum și ce este drept și nedrept.” (Aristotel, Politica)

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Animalul este însă cu desăvârșire străin de „existența întru mister și pentru revelare” și de dimensiunile și complicațiile vieții ce rezultă din acest mod de existență. Existența întru mister și pentru revelare este un mod eminamente uman. Specific uman va fi, prin urmare, și tot alaiul imens de consecințe ce se desprind din acest mod, adică destinul creator al omului, impulsurile, aparatura și îngrădirile acestuia. (L. Blaga, Geneza metaforei și sensul culturii)

Răspundeți următoarelor cerințe:

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Prin urmare, din simplul fapt că știu de existența mea și observ totodată că absolut nimic altceva nu aparține firii sau esenței mele, în afară de faptul că sunt ființă cugetătoare, închei pe drept că esența mea constă în aceea doar că sunt ființă cugetătoare. (Rene Descartes, Meditații despre filosofia primă) Răspundeți următoarelor cerințe:

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Omul este o ființă mai socială decât orice albină și orice ființă gregară; căci natura nu creează nimic fără scop. Însă grai are numai omul dintre toate vietățile (...) Și această însușire este caracteristică omului, spre deosebire de toate vietățile, așa că singur el are simțirea binelui și răului, a dreptului și a nedreptului și a tuturor celorlalte stări morale. (Aristotel, Politica)

Răspundeți următoarelor cerințe:

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: A exista ca om înseamnă din capul locului a găsi o distanță față de imediat, prin situarea în mister. Imediatul nu există pentru om decât spre a fi depășit. (L. Blaga, Geneza metaforei și sensul culturii) Răspundeți următoarelor cerințe:

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Ființa umană deplină (…) se caracterizează prin două moduri de a exista; întâiul mod, propriu omului paradisiac, care e doar un preludiu al ființei umane, este existența în orizontul lumii date și pentru autoconservare. (…) Omul își dobândește plenitudinea și demnitatea prin al doilea mod de existență, rezultând dintr-o mutațiune ontologică unică în felul ei în univers: prin modul de existență în orizontul misterului și pentru revelarea acestuia. Pe omul deplin, care trăiește în orizontul misterului și cu scopul de a-și revela sieși misterul, l-am numit și «om luciferic». (L. Blaga, Ființa istorică) Răspundeți următoarelor cerințe:

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Ce se înțelege aici prin enunțul că existența precede esența? Aceasta înseamnă că omul mai întâi există, se găsește, se ivește în lume și, după aceea se definește. Așa cum este conceput de către existențialist, omul este nedefinibil pentru că la început el nu este nimic. Dar apoi el va fi ceva și va fi ceea ce se va face singur. (J. P. Sartre, Existențialismul este un umanism)

Răspundeți următoarelor cerințe:

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Dar ce sunt, prin urmare? Un lucru care gândește. Ce este acesta? Unul care se îndoiește, care înțelege, care concepe, care afirmă, care neagă, care vrea și nu vrea, care imaginează și care simte. (...) Prin urmare, din simplul fapt că știu de existența mea și totodată observ că nimic altceva nu aparține firii sau esenței mele, în afară de faptul că sunt ființă cugetătoare, închei pe drept că esența mea constă în aceea doar că sunt ființă cugetătoare. Și cu toate că (...) am un corp care mi-e foarte strâns legat fiindcă totuși, pe de o parte, am o idee distinctă și clară a mea însumi ca ființă cugetătoare doar, neîntinsă, iar pe de altă parte, o idee distinctă a corpului ca lucru întins doar, necugetător, e sigur că sunt deosebit cu adevărat de corpul meu și că pot exista fără el. (...) Natura ne arată prin aceste simțiri de durere, foame, sete ș.a.m.d. că eu nu sunt doar de față prin raport cu corpul meu, precum e corăbierul pe corabie, ci sunt legat în chip cât se poate de strâns și ca și cum am fi confundați, astfel încât eu alcătuiesc un singur lucru împreună cu el. Căci altminteri, atunci când trupul e vătămat, eu, care nu sunt decât ființă cugetătoare, n-aș simți durere, ci aș percepe acea vătămare doar prin intelect, după cum corăbierul își dă seama pe calea văzului dacă ceva e rupt în corabie; iar atunci când corpul are nevoie de hrană și băutură, aș înțelege tocmai aceasta în chip lămurit și n-aș avea simțurile tulburi de foame și de sete. (René Descartes, Meditații metafizice)

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: „Și m-am îndreptat către mine și mi-am zis: Și tu, cine ești?. Și am răspuns: Eu sunt un om. Și iată trupul și sufletul în mine îmi sunt mie la îndemână, unul exterior, altul interior ...” (Augustin, Confesiuni)

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: ”Fie un om dibaci în arta flautului, însă mult mai puțin distins ca naștere și frumusețe, calități care sunt considerate fiecare în parte mult mai prețioase decât talentul de a cânta din flaut și în aceste privințe - noblețe și frumusețe – rivalii săi îl întrec cu mult mai mult decât îi întrece el ca flautist; susțin că numai lui trebuie să i se dea instrumentul cel mai bun. (...) Deoarece egalitatea și neegalitatea completă sunt nedrepte între indivizi care nu sunt egali or neegali decât într-o singură privință, toate constituțiile în care egalitatea și neegalitatea sunt întemeiate pe baze de felul acesta sunt în mod necesar corupte.” (Aristotel, Politica)

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Străinul:...guvernământul adevărat, dacă există un asemenea guvernământ, trebuie căutat la un singur, sau la doi, sau la un număr foarte mic de oameni.(...) Străinul: Dar aceștia, fie că poruncesc cu sau fără consimțământul supușilor lor, potrivit unor legi scrise sau fără ele, fie că posedă averi sau sunt săraci, trebuie să credem așa cum presupunem noi acum, că ei guvernează potrivit unei anumite arte.(...) Străinul: ...se impune deci o consecință obligatorie, aceea că, dintre guvernăminte, numai acela este corect și adevărat în care se găsesc suverani ce nu par numai savanți ci sunt într-adevăr și fie că guvernează conform unor legi sau fără legi, cu consimțământul sau împotriva voinței supușilor lor, fie că sunt săraci sau avuți, toate acestea nu au însemnătate când e vorba de apreciat corectitudinea.(...) Străinul:..atât timp cât prin știință și justiție fac să dureze cetatea și să fie mai bună atât cât se poate, atunci și numai potrivit acestor trăsături trebuie să recunoaștem că acest guvernământ este singurul corect. (Platon, Omul politic)

A. Se dă următorul text: Și cu toate că am un corp care mi-e foarte strâns legat – fiindcă totuși, pe de o parte, am o idee distinctă și clară a mea însumi ca ființă cugetătoare doar, neîntinsă, iar pe de altă parte, o idee distinctă a corpului ca lucru întins doar, necugetător, e sigur că sunt deosebit cu adevărat de corpul meu… (R. Descartes, Meditații despre filosofia primă)

A. Se dă următorul text: De vreme ce nu m-am sustras războiului înseamnă că l-am ales; poate că din lipsă de vlagă, din lașitate în fața opiniei publice am preferat anumite valori pe care le reprezintă refuzul de a participa la război (stima celor apropiați, onoarea familiei, etc.). Oricum, a fost vorba de o alegere. (Jean-Paul Sartre, Ființa și neantul)

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Omul este o ființă mai socială decât orice albină și orice ființă gregară; căci natura nu creează nimic fără scop. Însă grai are numai omul dintre toate vietățile (...) Și această însușire este caracteristică omului, spre deosebire de toate vietățile, așa că singur el are simțirea binelui și răului, a dreptului și a nedreptului și a tuturor celorlalte stări morale. (Aristotel, Politica)

Răspundeți următoarelor cerințe:

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Și cu toate că am un corp care mi-e foarte strâns legat – fiindcă totuși, pe de o parte, am o idee distinctă și clară a mea însumi ca ființă cugetătoare doar, neîntinsă, iar pe de altă parte, o idee distinctă a corpului ca lucru întins doar, necugetător, e sigur că sunt deosebit cu adevărat de corpul meu… (R. Descartes, Meditații despre filosofia primă)

Răspundeți următoarelor cerințe:

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos:

Totodată, este clar de ce omul este o ființă mai socială decât orice albină și orice ființă gregară; căci natura nu creează nimic fără scop. Însă grai are numai omul dintre toate vietățile. Vocea (nearticulată) este doar semnul plăcerii și al durerii, și există și la celelalte vietăți, căci natura lor se ridică numai până acolo, să aibă simțirea plăcerii și a durerii și a o semnifica unele altora, pe când limba servește a exprima ce este folositor și ce este vătămător, precum și ce este drept și nedrept. Și această însușire este caracteristică omului, spre deosebire de toate vietățile, așa că singur el are simțirea binelui și a răului, a dreptului și nedreptului și a tuturor celorlalte stări morale. Comunitatea unor ființe cu asemenea însușiri creează familia și statul. (Aristotel, Politica)

Răspundeți următoarelor cerințe:

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos:

Concepția despre dreptate pe care vreau să o dezvolt poate fi enunțată sub forma următoarelor două principii: mai întâi, fiecare persoană participantă la o practică sau afectată de ea are un drept egal la cea mai largă libertate compatibilă cu o libertate similară a celorlalți;în al doilea rând, inegalitățile sunt arbitrare, în afara cazului în care ne putem aștepta în mod responsabil ca ele să conducă la avantajele tuturor, iar pozițiile sociale și funcțiile cărora le sunt atașate, sau în urma cărora pot fi dobândite, sunt deschise tuturor. Aceste principii exprimă dreptatea ca un complex de trei idei: libertate, egalitate și recompensă pentru serviciile ce contribuie la binele public.

(J. Rawls, Dreptatea ca echitate)

A. Răspundeți următoarelor cerințe:

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Glaucon: Că cei ce practică dreptatea o fac fără voie, din pricina neputinței de a face nedreptăți, am înțelege lesne, dacă ne-am gândi în felul următor: să dăm și dreptului și celui nedrept îngăduința să facă ce vor și apoi să-i urmărim privind încotro îi va duce pofta fiecăruia. Ei bine, îl vom prinde pe omul cel drept în flagrant delict, îndreptându-se spre aceeași țintă ca omul nedrept datorită poftei de a avea mai mult, pe care orice fire o urmărește ca pe un bine – doar legea și forța o conduc spre prețuirea egalității (…). (Platon, Republica) Răspundeți următoarelor cerințe:

A. Citiți, cu atenție, textul de mai jos: Aș vrea ca oamenii să se gândească că trei lucruri vor afla în ei înșiși. Aceste trei sunt diferite de Trinitate, dar totuși le menționez pentru ca oamenii să-și încerce mintea și să cerceteze cât de diferite sunt. Cele trei lucruri de care vorbesc sunt: existența, cunoașterea și voința. Pentru că eu sunt, eu cunosc și eu vreau. Eu sunt o ființă care cunoaște și vrea; eu cunosc că sunt și că vreau; eu vreau să fiu și să cunosc. Iar în aceste trei, viața este inseparabilă - o viață unică, un suflet unic, o esență unică, și totuși, cu toate că distincția este inseparabilă, cele trei lucruri sunt diferite. (Augustin, Confesiuni) Răspundeți următoarelor cerințe: